Mișcarea De Stijl (Olanda)
Cine: Piet Mondrian, Theo van Doesburg.
Contribuția: Reducerea designului la elemente esențiale: linii drepte (orizontale/verticale) și culori primare. O rigoare geometrică totală.
De la Bauhaus la Zen: Rădăcinile Minimalismului
Minimalismul pe care îl vedem astăzi în designul interior nu este o invenție recentă; este o filozofie rafinată, cu rădăcini adânci în artă, arhitectură și spiritualitate de peste un secol. Este mai mult decât un simplu aspect estetic – este o reacție și o alegere.
1. Rădăcinile Europene: Modernismul de la Începutul Secolului XX
La baza minimalismului se află principiul funcționalismului european, o reacție directă la stilurile ornamentate și decorative (precum Art Nouveau sau stilul Victorian) care dominau secolul al XIX-lea.
Școala Bauhaus (Germania)
Cine: Walter Gropius, Marcel Breuer.
Contribuția: Introduce filozofia "Forma urmează funcția". Elimină ornamentul inutil și promovează materialele industriale (oțel, sticlă, beton).
Ludwig Mies van der Rohe (Arhitect Bauhaus)
Contribuția: Popularizează celebra maximă "Less is more" (Mai puțin înseamnă mai mult). Proiectele sale (precum Pavilionul Barcelona) devin exemple pure de eleganță prin simplitate.
2. Rădăcinile Spirituale: Estetica Tradițională Japoneză
În paralel și, de multe ori, independent de mișcările europene, filozofia japoneză a practicii simplității de secole. Această influență a oferit minimalismului “sufletul” său.
Filozofia Zen:
Budismul Zen pune accent pe liniște, meditație și găsirea frumuseții în esențial. Aceasta s-a tradus direct în design.
Conceptul de "Ma" (間)
Acesta este un concept fundamental care nu se referă la obiecte, ci la spațiul negativ dintre ele. În designul japonez, golul este la fel de important ca plinul. O cameră nu este definită de mobilier, ci de spațiul pe care îl creează mobilierul.
Wabi-Sabi (侘寂)
Această filozofie celebrează frumusețea imperfecțiunii, a trecerii timpului și a materialelor naturale. Spre deosebire de perfecțiunea industrială a Bauhaus, Wabi-Sabi aduce căldură minimalismului prin acceptarea texturilor brute, a lemnului îmbătrânit și a asimetriei.
3. Mișcarea Artistică: Minimalismul în Anii '60 (SUA)
Termenul “Minimalism” așa cum îl folosim noi a fost de fapt inventat în anii 1960 pentru a descrie o mișcare de artă radicală în New York.
Ca o reacție la expresionismul abstract (considerat haotic și prea personal), artiști precum Donald Judd și Dan Flavin au început să creeze lucrări care elimină complet mâna artistului. Aceștia foloseau forme geometrice simple (cuburi, dreptunghiuri) și materiale industriale, prezentate fără nicio emoție sau narațiune. Deși era o mișcare artistică, ea a reafirmat puterea formelor pure și a spațiului, influențând puternic arhitecții și designerii.
4. Sinteza Modernă: Minimalistul de Azi
Minimalismul contemporan din designul interior este o fuziune a tuturor acestor idei. Designerii și arhitecții moderni, precum John Pawson (care a petrecut timp studiind în Japonia), au combinat:
- Rigoarea geometrică și funcționalitatea Bauhaus
- cu filozofia spațială și aprecierea pentru natură din tradiția japoneză
- și estetica pură a mișcării artistice din anii ’60.
Poate te mai interesează și..
- Toate postarile
- Minimalist
04/11/2025/
Dormitorul tău ar trebui să fie un sanctuar, un loc de refugiu departe de agitația zilnică. Minimalismul nu înseamnă doar...